sînge de omidă

te-am sfătuit să consulţi un psihiatru
(eu, nefiind
 un monstru fără seamnăn,)
scump inamic,
asfixiat moral,
ţi-am oferit (din suflet)
un covor de sticlă spartă
să păşeşti degringolada
vindecîndu-ţi ura infernală,
fluture superb

noctambulii

ţi-am vizitat realitatea.
incomparabil de tristă,
la temperaturi antarctice,
întunericul ți-e binecuvîntare
ochilor expuşi teroarei peisajelor sinistre.

o pastilă de ecstasy

ți-am pigmentat substanța cenușie
ți-am anulat durerea, invidia, anxietatea, fobia, 
ți-am furnizat energie să trăiești și să iubești cu forțe noi
ți-am șoptit toate secretele care-ți ascundeau fericirea
ți-am sărutat sufletul 
te-am înrobit

Sappho (adonis-phaon)

Ea
mă privi
devorîndu-mi încrederea
în care m-am ambalat..

afazia
-mi îneca cuvintele-n cap
cu-n zîmbet sarcastic
m-am prins
în ghearele seducție ei
respiram
același aer
cu gust diferit

Ea
spunea nimic

vis decapitat

salut ghilotina

mereu zimbitoare-n

exces

mi-am rănit
atîtea gînduri de ascuțiș
încît ideile mi se scurgeau

dispersat

în praful
de cocaină
priză după priză
mi le resuscitam
pictind retina-n
cromatici 
halucinante

apoplexie

caninii își înfige

diabolica hiperalgie..

între vii

mă -ngroapă

sapînd în tîmple

cu ghearele-i

tocite...

eteroclit

vorbeşti cu ochii răniţi subtil
de bisturiul emoţiilor
sîngerînd adevărul sărat